Prepararea si procesarea melcilor pentru comert

   Prima etapa in pregatirea melcilor pentru a fi consumati de catre om presupune curatirea lor cu tarate de grau sau de cereale, ovaz.
Aceste produse s-au dovedit a fi agentii purificatori datorita procentului mare de purgatori continuti capabili sa grabeasca evacuarea din sistemul digestiv aoricaror urme de hrana.
Melcii trebuie supusi purificarii pentru 3 zile, dupa care urmeaza 2 zile in care sunt infometati pentru a elimina complet continutul sistemului digestiv. in ultimele 2 zile, apa va fi furnizata in mod regulat prin intermediul sistemului pentru a mentine melcii in stare activa astfel incat sa colaboreze in procesul de purificare.

Sistemul de purificare a melcilor dupa selectarea si colectarea melcilor potriviti a fi pregatiti pentru comercializare (avand intre 30 si 40 mm), acestia sunt dispusi in containere foarte bine curatate (galeti mari din plastic cu capac ), in care sunt practicate gauri pe suprafata inferioara pentru a permite evacuarea rezidurilor. Containerele sunt cladite intr-un cadru care le sustine.
Reziduurile eliminate se colecteaza printrun sistem de de rigole inclinat care usureaza drenarea. si containerele sunt dispuse sub un anumit unghi, cuprins intre 15 si 20 de grade, pentru a permite eliminarea excesului de apa si a reziduurilor. Containerele trebuie asigurate in cadru pentru a nu se rasturna si pentru a usura indepartarea si curatarea lor.
Capacele sunt indepartate in momentul amplasarii in cadru, ramanand un mare gol ce va fi acoperit apoi cu o plasa din plastic cu gauri de 1 cm.
Acest acoperis trebuie asigurat impotriva evadarii melcilor, in urma fortarii acestuia prin impingeri repetate.

Cand containerele sunt deteriorate pronuntat si sunt murdare datorita curatirii melcilor, acestia vor trebui mutati intr-un spatiu provizoriu pana le va fi curatata garsoniera la care se vor reintoarce. sistemul de purificare trebuie amplasat intr-un spatiu in care climatul poate fi controlat (daca temperatura interiaora creste peste 28°C sau scade sub 6°C, melcul isi va intrerupe activitatea) si nivelul umiditatii trebuie sa ramana la 80% pentr ca activitatea de crestere sa se deruleze in conditii optime. includerea unui sistem automat de ceata va fi necesara, acesta trebuind sa functioneze imediat dupa lasarea intunericului pentru a incuraja melcii sa se hraneasca.
Acest sistem de alimentare cu apa ajuta si pentru mentinerea umiditatii la nivelul dorit, precum si pentru a asigura cantitatea de umeazeala necesara adaparii melcilor.
Hrana animelelor se distribuie dupa ce sistemul de alimentare cu apa se activeaza in timpul intunericului.

Ratele de depozitare in containere depind de marimea acestuia.
Pentru un container de 25 l, cantitatea de melci ce va fi depozitata pentru perioada de purificare este de 70 – 90 exemplare. suprapopularea va scadea capacitatea de hranire a melcilor si va crea si probleme de igiena in interiorul containerelor.
Transformarea melcilor in escargot pentru a pregati melci vii pentru a fi utilizati in bucatarie, toate echipamentele si ustensilele utilizate trebuie sa fie realizate din otel inoxidabil, iar suprafata de lucru trebuie sa intruneasca cerintele mentionate prin Codul National de Construire si de Amenajare a Capacitatilor de Productie Alimentara. in cele ce urmeaza sunt prezentate 2 sisteme de preparare si procesare a melcilor.

[Citeşte mai mult...]

Hranirea la melci

Melcii consuma cantitati importante de hrana; aceasta reprezinta pana la 40% din greutatea intregului corp in decursul a 24 ore, mai ales in timpul perioadei sale de activitate.

Melcii vor consuma mult mai ales in timpul primaverii daca mancarea este la discretie, pentru a compensa pierderea de greutate datorata perioadei de hibernare.
Melcii sunt legati de teritoriu si vor ramane tributari locului daca acolo gasesc suficienta hrana.
Crescatorul de melci trebuie sa le asigure dispunerea hranei cu dispersare teritoriala pentru ca acestia sa nu fie obligati a-si cheltui energie deplasandu-se dupa hrana.

Procedand astfel, rata de crestere este sporita si rezultatele sunt mai bune decat cele ce se obtin in conditii de salbaticie. Fermele de melci din intreaga lume folosesc hrana preparata special de unele firme ce activeaza in industrie. Hrana este asemanatoare nutreturilor folosite la gaini, aparand ca tablete.

Cerinte nutritionale si regimuri de alimentatie Pentru un crescator de melci ce doreste sa obtina productie la nivel comercializabil, ii este necesara folosirea unei formule care sa-i asigure intregul complex nutritional necesar, pentru a obtine o crestere rapida si o greutate a corpului produsului maxima.

 Dupa multi ani de cercetari sustinute, si dincolo de utilizarea multiplelor formule disponibile pe piata, s-au descoperit principalele ingrediente ce trebuie incluse pentru a obtine o dieta echilibrata capabila sa imbunatateasca capacitatea animalului de a transforma hrana ingerata in cantitatea maxima ce ridica greutatea, dupa cum rezulta din formula:

Nivel de proteine 10 – 16%
Vitamina A – 4000 de unitati internationale per kg
Vitamina B1 – 3,75 mg/kg
Vitamina D – 900 UL/kg
Vitamina E – 11 mg/kg
CaCO3 (30 – 40% Ca) sub forma de faina de calcar
Bicarbonat de fosfor.

Nivelul de proteine din hrana indica cantitatea de nutreturi pentru rata de greutate: cu cat nivelul de proteine este mai mare, cu atat mai repede melcul va creste in greutate. includerea vitaminelor si mineralelor in formula de alimentatie a melcilor este necesara mentinerii cresterii si digerarii proteinelor, iar nivelul de calcar este important pentru dezvoltarea cochiliei mecului, dar si in ceea ce priveste rata de crestere.

Hrana ingerata de Helix Aspersa – consum mediu zilnic

Stadiul	Greutate [gr]	Grame de hrana zilnica
Perioada de crestere	0,5 3 5	0,04 0,07 0,1
Hibernarea Debutul	10	0,36
In timpul hibernarii	10	0,1

NB: Nu toti melcii vor consuma aceeasi cantitate de hrana zilnic, asa incat tabelul prezinta doar cantitatea medie consumata de 1 melc in 24 de ore. 2.15.

Tipuri de hrana pentru melci

Crescatorul de melci poate sa isi prepare singur hrana pentru melci, daca urmeaza liniile directoare ale ghidului nutritional, dar are la dispozitie si produse agricole comercializate care respecta formula de baza. Tabletele pentru gaini care se produc in Australia sunt foarte asemanatoare cu cerintele de alimentatie necesare a fi intrunite in cazul melcilor, insa acestea trebuie sfaramate in praf fin pentru ca melcii sa nu consume prea multa energie in procesul de masticatie. Tabletele sfaramate pot fi folosite ca hrana atat pentru melcisori cat si pentru melci. Melcilor nu trebuie sa le fie administrate alimente ce contin antibiotice sau hormoni ce stimuleaza cresterea.
Mai jos sunt indicate 2 formule de alimentatie pentru melci ce au la baza tabletele pentru gaini:

1. terci fript: 7% tarite, 52% cereale, 16% soia, 18% sorg, 7% faina de calcar (40% Ca).
2. Tablete pentru gaini zdrobite in straturi ce contin: 5% faina de peste, 10% cereale, 15% soia, 20% sorg, 43% orz, 7% faina de calcar (40% Ca).

Cele 2 formule indicate trebuie macinate si amestecate temeinic inainte a le fi administrate melcilor. Acestora trebuie sa le fie disponibila o cantitate de mancare necesara pentru 2-4 zile. in mediul melcilor, igiena este un termen imperios necesar a fi mentinut la cote inalte pentru a impiedica patrunderea daunatorilor sau infectiilor, asa incat jgheaburile de alimentare vor trebui curatate in permanenta.
Pentru curatarea lor se poate folosi o solutie slaba de hipoclorit de sodiu, dar acestea trebuie apoi clatite bine cu apa pentru a fi elminata orice urma de substanta chimica, ca dealtfel orice reziduu ramas capabil sa omoare melcii.
O estimare precisa realizata in urma cercetarilor realizate in Franta, indica pentru obtinerea a 1 kg de melci, ca necesara o cantitate de 1,7 kg hrana uscata. Aceasta cifra foloseste in calculul necesar oricarui intreprinzator dornic sa isi infiinteze o ferma de melci.

Dincolo de acest consum, melcii se vor hrani si cu vegetatia aflata in suprafata pepinierei si in cea destinata cresterii. practicarea unei culturi variate va asigura diferentierea dietei melcilor, precum si locuri de adapostire, daca lungimea plantelor difera. Nu se pot utiliza sub nici o forma spray-uri chimice sau de praf pentru vegetatia plantata, deoarece ar putea afecta sanatatea melcilor, putand cauza chiar decesul acestora.
Melcii vor iesi noaptea sa se hraneasca deoarece umiditatea si scaderea temperaturii sunt potrivite niveluli necesar acestora pentru a se activa, fiind in aceasta erioada aparati si impotriva pradatorilor. Jgheaburile de alimentare trebuie sa fie acoperite de catre panourile din cherestea necesare melcilor pentru a se odihni in timpul zilei, deoarece orice umezeala ce va ajunge la hrana o va deteriora si aceasta nu va mai fi consumata de catre animale.

[Citeşte mai mult...]

Suprafata de crestere

Aceasta zona este destinata exclusiv cresterii si ingrasarii melcilor, dupa ce acestia au locuit 2-3 luni in pepiniera.(dupa ce au stat in carantina actiune obligatorie ori de cite ori se aduc melci noi) solul zonei de crestere este pregatit in acelasi mod ca si acela al pepinierei. Este necesara introducerea viermilor de pamant, precum si plantarea vegetatiei adecvate. Amplasarea de panouri din cherestea netratata si de jgheaburi pentru alimentare sunt necesare si in aceasta zona, diferenta apare doar prin cresterea distantei dintre ele.

Selectati pentru a fi introdusi aici ar trebui sa aiba deja o greutate de 3 – 5 grame, desi ar putea fi adusi chiar si exemplarele ce cantaresc abia 1 gram daca pepiniera este prea aglomerata. Densitatea de melci recomandata este de 250 – 350 melci la 1 m2. suprapopularea zonei ar inhiba si ar scadea rata de dezvoltare a melcilor, putandu-le provoca chiar si probleme de sanatate ce pot avea consecinte grave pentru fermier. Baza zidurilor aceste suprafete este realizata fie din ciment fibros, fie din alt material rezistent: beton sau tabla subtire.

Materialul este inglobat in pamant la o adancime minima de 30 cm, reprezentand astfel o beriera pentru animalele cunoscute ca se hranesc cu melci. Cele mai insemnate pradatoare pentru crescatoria de melci sunt reprezentate de rozatoare, pasari carnivore, reptile: serpi, soparle, broaste, insecte: furnici, carabusi. si zona de pepiniera este expusa acelorlasi pericole. Pericolul se va inteti daca nu se adopta aceasta masura. De la nivelul pamantului, catre nivelul acoperisului, in interiorul structurii se foloseste un strat de protectie din plastic dur si rezistent. La acoperis se prevede un gard electric pe tot perimetrul interior al zonei, pentru a contracara tentativele de evadare ale melcilor. sistemul de antievadare descris pentru suprafata pepinierei trebuie ajustat sa fie alimentat cu curent de tensiune 6 – 12 V.

Materialul de umbrire cu un coeficient de 50 – 70% se dispune deasupra gardului situat la 2 inaltime de la sol, distanta necesara mentinerii unui spatiu de miscare a fermierului in interiorul zonei. Acoperisul exterior al zonei trebuie sa fie realizat fie din materialul de umbrire (metoda recomandata), fie dintr-un impaienjenis de fire realizat pentru a tine la distanta pasarile, si pentru a domoli viteza vantului ce strabate perimetrul. Melcii sunt expusi vanturilor puternice care nu le sunt prielnice, expunere fata de care ei reactioneaza prin incetarea hranirii si cautarea modalitatilor de adapostire pentru a scapa de conditiile climatice adverse.

Acoperisul (din material inchis) va trebui montat si pentru a preveni sau scadea cantitatea de grindina ce cade pe pamant si care ar putea rani exemplarele, zdrobi cochiliile sau chiar sa ii omoare. sistemul de sprinklere este identic cu cel utilizat pentru pepiniera, ce utilizeaza un temporizator si un higrometru pentru masurarea umiditatii relative a suprafetei. se poate intocmi un regim de furnizare a apei care sa se combine cu conditiile de clima: ud si rece, fierbinte si uscat, cald si umed, programul depinzand de acesti factori dar si de momentul zilei: in conditii de uscaciune, sistemul poate fi activat foarte devreme dupa amiaza pentru a mentine nivelul de umiditate / umezeala. in functie de intervalul temporar pana la care se intuneca, sistemul va trebui activat cu 1 sau 2 ore inainte, pentru a se asigura o umiditate suficienta la nivelul solului care sa usureze miscarea melcilor atunci cand ies sa se hraneasca pe intuneric. Umiditatea ajuta melcilor si pentru a bea apa.

Helix Aspersa nu este un bun inotator, astfel putandu-se ineca daca ajunge intr-un container in care se afla lichid la un nivel de 2 cm inaltime a coloanei. Un parau continu de apa ce se desfasoara asupra corpului lor vor induce un stress pana la nivelul la care melcii se vor retrage in propriile cochilii. La fel ca si la pepiniera, placile de cherestea netatata vor folosi ca adapost si loc de recreere pe timpul zilei. Hrana asigurata in aceasta zona trebuie mentinuta departe de umezeala, fiind acoperita, pentru a nu o imprastia sau a-i deteriora aspectul. Jgheaburile de alimentare trebuie sa fie curatate si foarte bine sterse intre 2 mese, la fel ca si in cazul pepinierei.

Melcii aflati in zona de crestere vor consuma aproximativ 1 gram de mancare uscata / zi, programul de hranire putand fi planificat pentru 1 saptamana imediat dupa ce regimul a fost stabilit, pentru a observa atent comportamentul de hranire si nivelul de consum. Daca hrana se deterioreaza sau isi modifica aspectul, trebuie indepartata imediat si inlocuita, iar regimul de alimentare va fi ajustat: la 3 – 5 zile, in loc de 1 saptamana. Calciul necesar a fi inclus in dieta melcilor poate fi distribuit in perimetrul sub forma de calcar, melcii consumand rapid cantitatile disponibile in sol. Melcii consuma o cantitate mica de sol in cadrul dietei, pentru a-si procura calciul.

Calcarul poate fi raspandit pe pamant in cantitate de 100 gr / m2. Melcii sunt foarte usor de stressat si de aceea orice interferenta in mediul lor trebuie facuta cat mai rapid si mai putin brutal. Este recomandata o examinare regulata a melcilor pentru a determina timpuriu orice urma de imbolnavire sau malformatii ce pot indica o infectie la nivelul intregii colonii. se propune utilizarea de manusi sau spalarea temeinica mainilor inaintea manuirii melcilor.

[Citeşte mai mult...]

Pepiniera

Acest mediu prezinta un climat controlat cu o structura destinata special cresterii melcilor in stadiul lor juvenil. Acest mediu trebuie sa inlesneasca o rata optima de crestere si sa asigure un mediu sigur pentru melcisorii foarte vulnerabili.

Cea mai intalnita structura folosita ca si cadru pentru procesele de imperechere si inmultire a melcilor are forma de iglu si este potrivita si ca pepiniera.
 Podeaua pepinierei este formata din pamant preparat dinaintea introducerii melcisorilor cu ajutorul unei sape rotative manuala; sunt multe firme ce produc astfel de ustensile care sunt absolut necesare a exista in recuzita unui crescator de melci. inainte de utilizarea sapei rotative pentru pregatirea solului, acesta trebuie tratat prin aplicarea de carbonat de calciu necesar pentru asigurarea nivelului de pH in sol intre 6 – 7,5. Kituri pentru testarea pH-ului din sol se pot achizitiona de la orice magazin cu destinatie gospodareasca, fiind usor de utilizat si furnizand rezultate instantanee.

Costul de procurare nu este mare dar este recomandata achizitionarea lor. Aplicarea unui fertilizant complex in sol in momentul pregatirii acestuia este importanta pentru asigurarea unor conditii bune plantelor ce se vor insamanta. Prin introducerea viermilor in solul pepinierei se realizeaza aerarea si drenajul solului, asa incat acestia vor constitui o alta etapa in prepararea suprafetei. Viermii asigura si mentinerea curateniei in pepiniera prin aceea ca proceseaza evacuarile melcilor, introducand in sol nutrienti.(este vorba despre micro, viermi de pamint bine cunoscuti de acvaristi) l De indata ce solul a fost corect preparat, acesta se poate insamanta.

Lista ce urmeaza indica tipurile de plante potrivite melcilor ca hrana pe parcursul timpului pe care acestia il vor petrece in pepiniera. Nu trebuie practicata o monocultura agricola in mediul pepinierei deoarece acest demers ar face ca plantele sa fie mai usor expuse daunatorilor sau infestarilor. se recomanda intercalarea plantarii unor tipuri de culturi potrivite melcilor pentru a asigura si o varietate de hrana acestora si pentru a scadea probabilitatea afectarii cu daunatori sau boli. l secara, lucerna, trifoi, coltunasi albi, toate varietatile de salata verde, ovaz, patrunjel, grau, mazare, sfecla alba, varza, fasole, spanac. De asemenea orice tip de plante cu frunze moi ce nu contin un nivel ridicat de alkaloizi pot fi inglobate in cultura ce se insamanteaza.

Pepiniera poate avea orice structura, atata vreme cat fermierul poate controla zona cu ajutorul diferitelor aplicatii mecanice. Descrierea pepinierei cu melci si a componentelor acesteia care sau dovedit a fi utile, sunt enumerate in paginile ce urmeaza:

Materiale necesare constructiei pepinierei cu melci:

• Tevi galvanizate (cadru) n
• Folii din plastic (suportul interior al suprafetei). Plastic termorezistent de 150 microni.
• Folie de izolare cu bule (stratul median al suprafetei); diametrul bulelor = 32 mm.
• Folie din plastic anti UV (stratul exterior al suprafetei); grosime folie 200 microni.
• Material de umbrire la 70% (strat final al suprafetei). Un sistem de sprinklere ce poate dispersa picaturi de 130 microni.
• Un higrometru.
• scanduri din cherestea netratate de lungime 2 m si latime 30 – 40 cm.
• Jumatati de caramizi sau blocuri de beton: 12 cm x 8 cm.
• Conducta din PVC de Ø100 mm taiata pe lungime in 4 si in sectiuni de L = 1 m, folosita ca jgheab pentru alimentare.
• sistem de incalzire, folosit in cazul in care temparatura scade sub 8°C pe perioada sederii melcisorilor in pepiniera.
• Un sistem de cronometrare pentru controlul si monitorizarea sistemelor de alimentare cu apa / de sprinklere.
• Gard electric de tip banda. Este format din 4 – 6 benzi de otel dispuse la interval de 3 - 4 mm intre ele. Un dispozitiv anti-evadare presupune alimentarea cu curent intre 4 si 12 volti, 4 – 6 V in cazul melcisorilor.
• Blocuri de pavaj din beton de 30 cm2, pentru a indica clar lungimea pepinierei. si rumegusul poate fi folosit in acest scop.
• Folie din fibre de ciment cu latime de 60 cm.

Exista firme care produc suprafete de crestere a melcilor in pepiniere pentru comercializare.

[Citeşte mai mult...]

Imperecherea la melci

Melcul este considerat hermafrodit deoarece detine atat organe genitale masculine cat si feminine. Chiar si asa melcul produce oua fertile hermafrodite doar prin fertilizarea incrucisata realizata in urma imperecherii a 2 melci.

Dupa imperechere, ambele exemplare vor putea sa depuna oua fertile.
In timpul sezonului de imperechere ce debuteaza in primavara, melcii se cauta unul pe celalat, se miros si se musca usor intre ei si apoi se impreuneaza pentru un timp de 7 ore, fata in fata in plan orizontal. se inteapa unul pe celalalt cu o substanta bogata in calciu de mai multe ori, dupa care punga ce contine vaginul si penisul permite indoirea unui organ in celalalt. Operatiunea este similara cu ceea ce se petrece la oameni, sperma care este eliberata fiind stocata in canalul feminin. La acest moment, glanda genitala nu elibereaza nici un zigot.

De indata ce imperecherea s-a realizat si cei doi melci se despart, partea masculina este absorbita lasand loc partii feminine sa se dezvolte. spermatozoizii parasesc sacul copulativ si se indreapta prin tractul genital pentru a impregna oualor eliberate de glanda hermafrodita. Daca melcilor li se creaza conditii optime de reproducere – temperatura, lumina si umiditate, atunci timpul mediu pana la depunerea oualor este de 5 – 10 zile. Melcul este capabil si chiar se imperecheaza de mai multe ori intr-un sezon, atata vreme cat intruneste conditii favorabile de alimentatie. Pentru Helix Aspersa s-a determinat ca durata pana la o noua imperechere este de 15 zile.

Depunerea oualor la melci

Pentru a depune oua, melcul isi sapa o groapa si se adaposteste la o adancime de 4 – 9 cm. Acolo isi va depozita ouale si apoi va parasi locul. Conditiile pentru un sol adecvat prevad ca acesta sa fie faramicios si umed dar nu saturat, iar in tuburi de plastic concave va trebui sa existe amestec nutritiv din cel mai bun. Ouale sunt de forma sferica si translucide, de culoare alba si cu diametrul cuprins intre 3 – 4 mm. Melcul isi depune ouale in gramezi, in cantitate medie de 40 – 130, aproximativ fiind 70 – 90 bucati.

Clocirea oualor depinde de temperatura din sol, de umiditatea si compozitia acestuia. Daca aceste conditii sunt intrunite, melcisorii care sunt foarte mici dar indeplin dezvoltati, vor prinde viata in 18 – 21 de zile. Tabelul ce urmeaza indica relatia intre timpul de incubare a oualor si efectul temperaturii. Ouale sunt extrem de fragile si trebuie manipulate cu mare grija. Aceste oua de melci pot fi si chiar sunt consumate.
Pe piata acestea se comercializeaza sub denumirea de Caviar frantuzesc.

Temperatura Timp de incubare
10°C 35 zile
15°C 26 zile
18°C 24 zile
20°C 18 zile

In tabel se regasesc timpii de incubare pentru Helix Aspersa, desi in unele situatii s-a demonstrat ca clocirea oualor se poate realiza si intr-un interval de 10 zile. Ouale depuse de melc nu se vor cloci toate in acelasi interval de timp. Diferenta dintre oua poate fi de 1 zi, dar pot exista si cazuri in care apare o diferenta de 14 zile pana la ivirea ultimului melcisor dintr-un lot de oua. Motivele acestei variatii nu sunt cunoscute pana in acest moment. incubarea Se utilizeaza 2 metode de incubare pentru a facilita clocirea oualor.

Metoda 1:
Aceasta metoda reprezinta cea mai simpla si mai rapida cale de incubare. Containerele ce contin oua sunt acoperite cu o foaie rigida din plastic si sunt dispuse in cadrul fermei intr-o zona destinata special observarii procesului de clocire. Pentru a inlesni clocirea oualor, 2 – 3 cm de deasupra amestecului de culcus sau din nisipul de rau sunt indepartate dar nu pana se descopera ciubul de oua. Dupa ce melcii ies din cochilie, raman 1 – 2 zile in apropierea locului pana sa iasa la suprafata, unde vor incerca sa se prinda de partea inferioara a acoperisului din plastic al containerului.


Metoda 2:
Cea de-a 2-a metoda de incubare a oualor de melci presupune indepartarea acestora din mediu prin aruncarea de apa dezmortita pe suprafata.

Ouale sunt extrem de fragile si de aceea trebuie manipulate cu grija. De indata ce sunt colectate, ouale se dispun pe farfurii transparente de unde se transporta catre o cutie de incubare in care se mentin pana la clocire. Cantitatea de oua recomandata a fi dispusa pe farfurie este de 15 grame. in continuare apare o diagrama precum si proprietatile pe care trebuie sa le detina o cutie de incubare.

Cu ajutorul conditiilor de mediu favorizante, coeficientul de incubare pentru ambele metode prezentate este: numarul de melcisori / numar de oua depuse – 80%. Cea de-a 2-a metoda necesita mai mult timp si este mai costisitoare, dar permite un control mai bun asupra mediului in care ouale se clocesc. indepartarea oualor

Pentru a reusi sa se indeparteze melcisorii de pe folia de plastic ce acopera containerul, se poate utiliza o perie moale cu care acestia se transfera in containerul adecvat. se mai poate folosi si un razuitor in acest scop. Aceasta activitate trebuie realizata zilnic pe masura ce se mai clocesc ouale, deoarece melcisorii tind sa se manance intre ei daca sunt lasati nesupravegheati un timp mai lung. Melcisorii sunt si ei extrem de fragili si pot fi cu usurinta lezati sau omorati in timpul operatiunii de transfer.


Mutarea trebuie efectuata incet si cu atentie pentru a nu creste rata mortalitatii prin aceasta procedura. Containerele adecvate depozitarii si transferarii catre pepiniera, sunt realizate dintr-un material care permite schimbul de gaze. Practica fermierilor prevede utilizarea unui container din cherestea / furnir. Acestea sunt plasate pe podeaua pepinierei, la intervale prestabilite, capacele sunt indepartate pentru a permite iesirea melcisorilor in noul lor mediu fara repeziciune.

 Este recomandat transferul melcisorilor in pepiniera cat mai repede dupa ce sunt colectati, pentru a nu induce in randul acestora stress ori pentru a evita sansele de sufocare.

[Citeşte mai mult...]

Cresterea melcilor la nivel comercial

Selectarea corecta a melcilor este foarte importanta pentru succesul programului de crestere, doar exemplarele mature si bine dezvoltate fiind selectate din colecta initiala de melci salbatici, criteriul aplicandu-se si in continuare pentru programele de crestere ale generatiilor urmatoare.

Masa pentru inmultire este realizata dintr-un cadru de lemn care controleaza si inglobeaza exemplarele de melci in timpul imperecherii si pana isi depuna ouale. Baza mesei este facuta prin combinarea unei incalcituri de fire peste care se aseaza stratul din cherestea de-a lungul cadrului in interiorul lui.

Tuburi concave din plastic se folosesc pentru transportul apei si pentru dispunerea hranei in interiorul cadrului, fiind amplasate deasupra. Utilizarea retelei de sarma permite aerarea spatiului si reducerea dejectiilor si acumularii reziduurilor in perimetru, deoarece de indata ce melcii elimina, acesti produsi cad pe podeaua din cadrul fermei, asa incat mediul acela nu ramane atat de incarcat.

Masa trebuie sa fie usor inclinata pentru a permite scurgerea lenta a apei din interior, astfel incat zona va fi alimentata in permanenta si in mod continuu cu apa proaspata necesara atat pentru baut cat si pentru facilitarea miscarilor melcilor in cautarea partenerului, realizata cu ajutorul tuburilor concave de plastic amplasate in acest cadru.

Hrana se aseaza de-a lungul marginilor exterioare ale canalelor concave din plastic, asa incat apa sa nu o spele. Rezidurile alimentare vor trebui eliminate periodic si tuburile curatate regulat pentru a mentine un nivel de igiena normal. Gardul electric cu care este prevazut acoperisul cadrului va asigura ca melcii sa nu evadeze de pe masa pe durata perioadei de inmultire.

[Citeşte mai mult...]

Cerintele stocului de pornire

Stocul initial va fi procurat din salbaticie. Momentul cel mai potrivit pentru colectare este atunci cand exista o vreme umeda.
Primavara, inainte sau dupa ploaie este cel mai nimerit sa colectam melci, odata ce temperatura incepe sa se incalzeasca si melcii se activeaza din hibernare.
Cresterea si necesitatea de imperechere ii scoate la lumina pe melci.
Melcii ce se culeg trebuie sa fie dintre cei mai mari, pentru a putea fi apoi sortati dintre ei exemplarele destinate dezvoltarii si stocului disponibil pentru vanzare.

Melcii culesi vor fi tinuti in carantina pentru o perioada de minim 30 zile.
Aceasta actiune trebuie respectata si daca melcul este destinat vanzarii.
Perioada de 30 zile este aleasa fiind considerata un interval suficient de eliminare a oricarui contaminant sau toxina care ar fi putut fi prezenta in corpul melcilor, reusind a fi eliminata prin intermediul sistemului biologic in acest rastimp.

Implementarea unui program nutritional controlat in corelatie cu intervalele de timp destinate altor scopuri, este un aspect recomandat a se realiza.
Melcii colectati din natura ca reprezentand stocul fermei, sunt supusi unei rate sporite de mortalitate datorata necesitatii acomodarii cu mediul.
Melcii ar fi putut consuma hrana otravita ori au putut fi expusi chimicalelor cu care se spray-aza culturile agricole.
Melcii se hranesc cu plante ce contin alkaloizi considerati a fi otravitori pentru om.

Recoltarea

Melcii pot fi recoltati din orice zona in care omul a practicat horticultura, din gradinile proprii, din zonele verzi ale comunitatii.
Proprietarii sau ingrijitorii gradinilor asigura sprijin neconditionat in starpirea acestor daunatori.
Perioada cea mai potrivita pentru colectarea melcilor este seara si noaptea, atunci cand acestia sunt activi pentru a-si procura hrana sau pentru a se impreuna.
Melcii pot fi culesi si in timpul sau dupa ploaie, la lumina zilei.
Echipamentul necesar pentru o recoltare cu succes este reprezentat de haine de ploaie, o lanterna puternica si o galeata din plastic de 10 – 15 l prevazuta cu un capac perforat ce asigura ventilarea. Capacul este util pentru ca altfel melcii pot evada cu rapiditate.
La putin timp dupa ce au fost culesi, melcii sunt plasati in zona construita in acest sens, fiind atent distribuiti in zona lor din noul mediu. sunt mentinuti 30 zile sub supraveghere unde le este oferit un aliment nutitional, a carui compozitie va fi amintita in detaliu in sectiunea de Nutritie a raportului.

[Citeşte mai mult...]

Hibernarea la melci

Ciclul de viata al melcului include o perioada de hibernare.

Atunci cand temperaturile ajung la 6- 7°C concomitent cu scaderea perioadei de insolatie zilnica, melcul isi va intrerupe activitatea, pregatindu-se pentru un somn prelung pe tot parcursul iernii. Combinarea dintre scurtarea duratei unei zile si scaderea temperaturilor reprezinta indicatorii care determina pregatirea pentru lunile reci ce vor urma.
Melcul se va ingropa in sol la o adancime de 3-6 cm sau se va ascunde in crapaturi sau sub roci, etc ; melcul isi acopera deschiderea cochiliei cu o membrana care ii protejeaza pe parcursul hibernarii. Membrana ce acopera cochilia se numeste operculum.
Aceasta este o secretie ce se intareste prin contactul cu aerul, acoperind intreaga deschidere.
In aceasta perioada digestia se intrerupe datorita absentei hranei, astfel incat si schimbul de gaze se reduce la minimum.

Metabolismul melcului este incetinit la un nivel de hibernare care dureaza 6 luni.
In acest rastimp melcul recurge la rezervele proprii de hrana si pierde din greutate simtitor cu cat perioada aceasta se prelungeste.

Unii melci nu supravietuiesc datorita varstei inaintate sau conditiilor murind in decursul hibernarii.
In Australia, temperaturile in anumite zone de pe Coasta de Est nu sunt atat de scazute precum cele din emisfera nordica, asa incat melcii pot ramane activi si creste in timpul lunilor de iarna. Helix aspersa este intalnit in regiuunea subtropicala din Queensland unde temperaturile din timpul iernii permit cresterea si dezvoltarea melcilor, desi informatiile furnizate de australieni (simpson 1990) indica ca nu este cazul.
Hibernarea joaca un rol semnificativ in ceea ce inseamna capacitatea de crestere a melcului, de dezvoltare si de reproducere (Jean-Claude Bonnet 1990). Studiile realizate au indicat ca perioada de hibernare este obligatorie pentru a obtine exemplare de calitate buna.

Melcii care au fost selectati pentru monta in sezonul ce urmeaza sunt plasati in cosuri din plastic perforate, fiind depozitati intr-o camera racoroasa ce mentine temperatura la un nivel constant de 5°C, in conditiile unei umiditati de 85%.
Este necesara prevederea spatiului cu un sistem de iluminare programat sa functioneze intr-un ciclu de 6 ore lumina diurna si 18 ore intuneric.

Cosurile pot fi suprapuse cu intercalarea unei table de lemn intre randuri pentru a permite ventilarea.
Mentinerea unei ventilari corespunzatoare este esentiala in supravietuirea melcilor aflati in hibernare.
O aerare buna in cosuri ajuta si in mentinerea unui nivel de umiditate ce indeparteaza daunatorii si bolile ce ar putea ataca vietuitoarele aflate in acest mediu inchis.
Aceasta valoare nu este mare comparativ cu cantitatile produse in alte tari in care productia anuala totala a unor ferme de melci se masoara in tone.

[Citeşte mai mult...]

Managementul melcilor

Fermierii din intreaga lume au facut experrimente cu diferite tipuri de aranjamente de productie timp de cativa ani.
Cautarea unui sistem ce se bazeaza pe minimizarea timpului de munca si cresterea veniturilor economice pentru aceleasi cheltuieli financiare.
Este o preocupare constanta a acelora implicati in cresterea in ferme a melcilor, dar si a membrilor comunitatii stiintifice academice inalt calificati.


Exista 3 sisteme indelung folosite in prezent:

1. EXTERIOARE 

Acest tip de crestere a melcilor este derulat exclusiv in exterior, melcii fiind dispusi in zone imprejmuite, plantate cu diferite specii de vegetatie selectata dupa potentialul de a fi folosite ca sursa de hrana.
Melcii sunt lasati sa creasca, sa se reproduca oarecum in mod nesupravegheat pana cand sunt recoltati. sistemul a fost adoptat de italieni si majoritatea melcilor aflati pe piata in acest moment sunt obtinui prin acest sistem.
Ferma de melci italiana acopera suprafete insemnate 2,5 ha sau chiar mai mult.
Timpul de munca necesar si materialele sunt mentinute la un nivel minim si de aceea se obtin avantaje economice comparativ cu alte sisteme de ferme de melci despre care se va vorbi in cele ce urmeaza.
Neajunsul este ca melcii sunt recoltati in cele cateva luni din sezonul de crestere si cantitatea de produse care pot fi asigurate pentru piata va fi astfel redusa.

2. INTERIOARE

Sistemul presupune realizarea unor camere climatizate in care melcii isi petrec timpul in conditii de parametrii atent monitorizati ce faciliteaza un mediu optim pentru reproducerea lorsi pentru crestere. Melcii sunt hraniti cu un amestec comercializat de catre producatorii de nutreturi, amestec ce include compozitia nutritiva recomandata fiecarui stadiu de dezvoltare a vietuitoarelor.
Cresterea in ferme la acest nivel implica o mare investitie initiala, melcii si mediul in care traiesc acestia trebuind a fi monitorizat permanent, necesitand prezenta supravegherii de catre om pentru cele 7 zile ale saptamanii. Metoda interiaora a fost cercetata in Franta in mod extensiv pentru 20 de ani.
Acest tip de crescatorie este necesar datorita anotimpului rece din emisfera nordica, care se manifesta sever, productia melcilor fiind astfel intrerupta temporar.
Cresterea in interior a melcilor a permis producerea pe intreaga durata a anului, generandu-se astfel o continuitate in aprovizionarea pietei cu produse proaspete.

3. INTERIOARE / EXTERIOARE

Asa dupa cum rezulta si din denumire, acest sistem inglobeaza cateva dintre practicile de management ale celor 2 sisteme amintite anterior.
Mediul de reproductie si cel de incubare sunt realizate in regim interior, in timp ce faza de crestere se petrece in exterior. sistemul permite crescatorului producerea pe intreaga durata a anului, produsul sau fiind prezent pe piata in permanenta.
Aceasta metoda de crestere este indelung adoptata in Franta unde se practica de multa vreme.
Metoda este aplicabila si in Australia deoarece climatul de care se bucura regiunea sudica a coastei de est este temperat iar extremele de temperatura nu ridica probleme la fel de mari ca cele din Europa. suprafata de inmultire este astfel realizata incat crecatorul poate controla mediul in asa fel incat temperatura exteriaora sa nu modifice deloc programul prestabilit.
La fel se intampla si in cazul incubatiei, melcisorii putand sa se hraneasca si sa creasca in voie, fara a suferi din pricina conditiilor vitrege din mediu care ar putea intrerupe rata de crestere preconizata. suprafata de crestere este acoperita complet de un material inchis care fereste melcii de razele solare, vant sau grindina, precum si plantele aflate in perimetru si care conmstituie hrana populatiei de gastropode.
Aceasta metoda de realizare a fermei si managementul ei asigura detinatorului ei cel mai mare avantaj prin combinarea celorlalte 2 sisteme, fiind astfel cel mai bine de adoptat pentru Australia.
Factori de mediu controlul umiditatii si al temperaturii, a luminii, trebuie sa fie in permanenta realizat.
Acesti factori si un mediu sanatos sunt coordonatele esentiale pentru derularea procesului reproductiv la melc, jucand un rol insemnat si in clocirea oualelor depuse de melci.

UMIDITATEA

Melcul trebuie sa-si menxtina un echilibru permanent intre apa din tesuturi si umiditatea relativa a mediului pentru realizarea unor condditii optime de reproducere si de crestere.
Melcul este capabil sa absoarba si sa elimine apa prin porii aflati in piele, acest comportament declansandu-se imediat functie de conditiile la care este supus.
Esecul in cresterea melcilor poate surveni daca nu sunt intrunite in permanenta conditiile de umiditate necesare.

TEMPERATURA

Controlul temperaturii reprezinta un alt factor critic capabil sa influenteze activitatea melcului.
Helix aspersa prefera conditiile de 20°C, la o temperatur depaseste 30°C acesta isi va inceta activitatea prin secretia unui mucus ce inchide cochilia cu un acoperis temporar denumit operculum.
Acest comportament se petrece si in cazul in care temperaturile scad sub 6°C, iar la 0°C melcul isi va intrerupe orice functie, putand chiar sa moara.

LUMINA

Lumina influenteaza comportamentul melcilor in relatie cu anotimpurile, asa inct in raport cu procesul reproductiv reprezinta un factor important care este necesar a fi controlat.
Dupa mai multi ani de observare atenta si de cercetare realizata de profesori eminenti si de zoologi, au fost determinate regimurile de lumina si de temperatura, precum si nivelele de umiditate pentru a se realiza conditii de optim pentru crestere si inmultire.
In tabelul ce urmeaza sunt indicate formulele optime Pentru conditiile atmosferice necesare favorizarii reproducerii.

[Citeşte mai mult...]

Cochilia si continutul ei - melcul

Cochilia reprezinta un con calcaros de forma concava, spiralat in sens invers fata de acele de ceasornic, formand 3 – 4 spire.
Este acoperita de un invelis subtire denumit cuticula sau periostracum, care confera culoarea exemplarului.
Este despartita prin ganglioni pozitionati de-a lungul mantalei, tegumentul, care acopera masa viscerala.
Cochilia este alcatuita din 3 straturi principale, periostracumul extern ce contine un compus organic denumit conchiolin, cel de-al 2-lea strat, ceva mai gros e format din 3 straturi de carbonat de calciu cristalin bazat pe o matrice organica.
Stratul aflat la interior este cunoscut drept sidef, fiind baza de colorare a perlelor, fiind intalnit mai ales la molustele marine. structura cochiliei este un impaienjenis proteic de grosime 1-2 mm, impregnat cu carbonat de calciu (98 – 99%).

Detine o deschidre ale carei muchii sunt cunoscute drept peristom, nefiind prea bine format si nici calcifiat pana la stadiul in care melcul devine adult.
La maturitate, melcilor li se formeaza o muchie sau o buza.
Din totalul greutatii melcului, cochilia reprezinta o treime.
Deschiderea melcului poate sa prezinte uneori o membrana denumita operculum.
Aceasta se poate detecta atunci cand melcul este in hibernare sau se odihneste.
Cresterea cochiliei nu este regulara.

Formarea cochiliei este influentata de un numar de factori ce include tipul hranei, disponibilitatea, temperatura si mediul relativ, hormonii de crestere, culoarea si designul de baza fiind predeterminate genetic.
Pot aparea variatii, fiind influentate de hrana si de temperatura, dar si de predispozitia genetica pe care un crescator il va putea manipula apoi.
Melcii mari imperecheati cu altii de acelasi talie, vor produce melci si mai numerosi dupa cochilie poate fi citita varstamelcului si gradul de maturitate la care a ajuns.
Atunci cand melcului i se formeaza buza, corpul este format din 3 parti: capul, piciorul si masa viscerala capul cuprinde 2 perechi de tentacule, cele 2 tentacule oculare fiind localizate deasupra, iar cele 2 tentacule mici care servesc pentru pipait sunt situate dedesubt.
Gura se afla sub tentacule si contine 1 dinte de forma circulara si limba sau radula (organ de masticatie la gastropode) care e acoperit de un dinte sub forma de corn.
Falca superioara este in frapt un dinte continuu utilizat opentru taierea si curatirea hranei in gura.
Melcii isi consuma hrana prin miscari de razuire la nivelul radulei, limba ca o pila care contine si dintii macina alimentele prin miscarea limbii inainte-inapoi.
Orificiul genital este localizat pe partea dreapta in spatele capului. scrotul, continand si vaginul, penisul si sageata calcaroasa se afla in interiorul acestui orificiu.

PICIORUL

Piciorul sustine corpul si permite melcului locomotia.
Exista 2 deschideri practicate in regiunea superioara a piciorului in apropierea buzei sau muchiei cochiliei; una dintre acestea reprezinta orificiul respirator, cealalta fiind anusul.
Forma locomotoare a melcului este regulata, o miscare de alunecare continua.
Melcii produc o sputa (un amestec de proteine apa/mucus) prin care corpul se umezeste inlesnind locomotia.
Aceasta sputa ajuta in protejarea melcului impotriva parazitilor si iritantilor.
Mucusul este produs pe toata lungimea corpului, permitand indepartarea iritantilor.
Producerea mucusului reduce cantitatea de evaporatie de pe suprafata corpului melcului. sputa este compusa in mare parte din apa, aceasta fiind cauza pentru care melcii sunt mult mai activi in timpul sau dupa ploaie sau in conditii de umezeala.
Acest mediu este cel mai prolific pentru melci, inlesnindu-le deplasarea.

MASA VISCEARALA

Masa viscerala contine organele respiratorii, circulatia, digestia si reproducerea.
Masa viscerala este inglobata in cochilie, acesta fiind invelisul ce protejeaza organele vitale in fata oricarui pericol.
Sistemul respirator incvlude plamanul alcatuit din capilare care pompeaza oxigenul in sistemul circulator.
Circulatia la melc se realizeaza printr-un sistem sangvin deschis prin care sangele nu urmeaza o curgere liniara prin tuburi, ci una dispersata la nivelul tesuturilor.
Astfel, sangele ajunge in cavitatile corpului. sistemul digestiv porneste de la nivelul capului, continua cu gura, esofagul si gusa, stomacul si apoi intestinul, partea finala fiind anusul localizat inaintea cavitatii mantalei.
Melcul detine un sistem nervos foarte bine dezvoltat.
Creierul este compus din multi ganglioni contopiti ce inconjoara masa cavitatii bucale. sistemul nervos periferic ce porneste de la creier este conectat cu organele senzitive, adica ochii si organele de simt pentru miros si echilibru. Sistemul nervos ajunge pana la peretele melcului.

[Citeşte mai mult...]